De ceva vreme se pune problema schimbarii constitutionale. Principalul motiv invocat pentru schimbare este rezolvarea unei tensiuni intre rolul presedintelui si rolul guvernului in componenta executiva a puterii de stat.
Aceasta tensiune este considerata responsabila de paralizarea reformei si de facilitarea aparitiei instabilitatii politice. Instabilitatea politica este un element negativ care impiedica Romania sa progreseze. Pentru a rezolva aceasta problema trebuie eliminata sursa instabilitatii politice care nu este temporara, ci structurala, determinata de formula semiprezidentiala a constitutiei din 1991.
Exista insa o intrebare mai profunda de al carei raspuns depinde felul in care gandim schimbarea constitutionala. Si anume: care este scopul unei constitutii ?
Este scopul unei constitutii guvernarea eficienta si reforma rapida? Daca acesta este raspunsul , atunci schimbarea este imperios necesara. Sau scopul existentei unei constitutii este altul? Afirmarea si garantarea unor drepturi fundamentale ale cetatenilor si garantarea unei functionari a sistemului institutional care sa asigure atat reflectarea vointei cetatenilor cat si respectarea drepturilor lor.
Teoretic, dar si practic, cu cat o constitutie creeaza un cadru cat mai previzibil al actiunii pentru cetatenii sai, cu atat este mai buna. In termeni de politica practica, modelul constitutiei celei mai eficiente in raport cu acest scop este cel al constitutiei americane, si acest lucru se datoreaza nu faptului ca presedintele este seful executivului, ci pentru ca isi pastreaza neschimbate principiile de baza de 200 de ani.
O constitutie este deci cu atat mai valoroasa cu cat este mai stabila. Regulile constitutionale au caracteristica speciala ca isi sporesc valoarea in timp. Exista un avantaj foarte important in mentinerea unor reguli constitutionale cat mai mult timp chiar daca ele ar fi proaste. Costurile schimbarii constitutionale echivaleaza cu costurile schimbarii status quo-ului constitutiv al societatii cu consecinte foarte dificil de prevazut si de obicei inacceptabile pentru majoritatea cetatenilor. Constitutia Romaniei nu face exceptie de la aceasta regula. Exista insa un prag al costurilor dincolo de care status quo-ul produce numai pierderi si atunci trebuie schimbat. Problema care se pune de fapt este daca Romania a atins acest prag.
Raspunsul meu este ca nu. Din contra. Constitutia Romaniei de-abia acum isi dovedeste extraordinara forta de a obliga clasa politica la schimbare. Acest efect este contrar efectului dorit de parintii constitutiei care doreau ca guvernarea sa poata fi posibila doar in prezenta unui larg consens, in asa fel incat nici o reforma sa nu fie prea radicala.
Constitutia face posibila cenzura reciproca a presedintelui si a guvernului. Intr-o tara care tocmai scapase de un sistem dictatorial in care executivul era totul, solutia divizarii executivului este cea mai potrivita pentru a garanta ca nimeni nu poate acapara in totalitate puterea. Un efect al acestei gandiri constitutionale a fost aparitia unei concurente intre presedinte si premier. Daca presedintele vrea reforma, el va fi contrabalansat de premierul care se opune reformei. Dar daca presedintele nu vrea reforma, el va fi contrabalansat de premierul reformist. Numai o larga majoritate ar putea trece peste acest impas, o majoritate capabila sa impuna simultan un presedinte si un premier, ori o larga majoritate implica potrivit constitutiei actuale participarea tuturor fortelor politice ale tarii.
In teorie , constitutia ideala ar fi cea care ar fi adoptata in unanimitate, in care fiecare cetatean ar avea drept de veto daca ar considera ca i se incalca drepturile. In practica asa ceva nu se poate , dar se poate altceva si anume ca unei forte politice sa ii fie greu sa guverneze daca nu isi asigura sprijinul unui numar cat mai mare dintre cetateni. In acest fel putem avea garantia ca se vor respecta drepturile tuturor. De vreme ce fortele politice au nevoie de o sustinere cat mai larga, ele vor trebui sa tina cont de un numar tot mai mare de cetateni
Premisa de la care pleaca cei care sustin reforma constitutionala este ca in Romania exista doua forte, una reformatoare si alta conservatoare si ca ar trebui ca acest lucru sa fie clar si castigatorul sa ia tot (si sa faca reforma, in cazul fericit in care este reformist sau sa tina totul pe loc, daca avem nenorocul sa fie conservator, ).
Putem sa ne punem in aceasta situatie intrebarea lui Karl Popper: care este sistemul cel mai dezirabil, sistemul care le da puterea totala celor mai buni (reformisti sau nu) sau sistemul care elimina cel mai repede persoanele incompetente si nu le permite sa faca un rau prea mare?
Analizand rational aceasta intrebare raspunsul este varianta a doua. Ori tocmai aceasta este varianta care functioneaza acum potrivit constitutiei. Este suficient sa avem un presedinte de o culoare politica si un premier de alta culoare asa incat nici unul dintre ei sa nu poata acapara toata puterea, ceea ce ar duce, stim din experienta, mai degraba la abuzuri decat la mari reforme. Efectele acestei competitii sunt intotdeauna bune din perspectiva garantarii drepturilor cetatenilor. Fiecare dintre adversari trebuie sa convinga un numar cat mai mare de sustinatori. In felul acesta drepturile unui numar cat mai mare de cetateni sunt respectate, fiind aparate fie de premier, fie de presedinte. Orice abuz va fi imediat taxat. Orice derapaj de la stricta legalitate va fi prompt dezvaluit, ca arma in lupta dintre palate. Guvernul este obligat sa guverneze bine. Presedintele este obligat sa respecte legalitatea.
Daca exista o problema aceasta nu este instabilitatea politica, de altfel un fenomen firesc intr-o democratie parlamentara cu sistem de vot proportional, ci lipsa unei alternative la clasa politica actuala. Efectul pervers al introducerii unui prag electoral care paralizeaza orice incercare a unui partid nou format de a patrunde in parlament si blocheaza scena politica. Daca ar trebui sa facem vreo schimbare aceasta ar fi cea decisiva. Romania nu sufera din cauza prea multei democratii ci din cauza unui deficit de democratie. Dar acest lucru se poate schimba fara a umbla deocamdata la constitutie. E suficienta modificarea legii electorale.
