Nu exista o tensiune intre idealurile libertariene si implicarea in politica, dimpotriva.
Libertarienii favorizeaza acele solutii la problemele sociale si economice care permit un grad mai inalt de libertate pentru toti indivizii implicati. Libertarienii sustin garantii mai ferme ale proprietatii private si schimbului liber decat cele oferite de status-quo. In acelasi timp, indiferent de propriile preferinte, ei considera neindreptatit apelul la puterea statului pentru impunerea unor standarde de etica personala si sociala. Privind lucrurile din perspectiva economica, libertarianismul este doctrina potrivit careia din ce in ce mai multe servicii furnizate acum de stat, pot si trebuie sa fie furnizate de piata si de asociatii voluntare. Din perspectiva ordinii sociale, sau daca vreti, din perspectiva politica, indemnul libertarian este de a rezerva din ce in ce mai mult folosirea fortei fizice asupra celor care sau au furat, sau au initiat-o ei insisi, si de a o utiliza din ce in ce mai putin impotriva celor care au comis alte greseli sau presupuse greseli morale.
Procesele politice sunt acele procese prin care grupuri de oameni iau decizii. Altfel spus, unii iau decizii in numele mai multora. Politica nu e doar apanajul autoritatii de stat, al partidelor. Think tankurile, companiile, universitatile, publicistii, alegatorii, chiar copiii fac politica. Cu ocazia unei inspectii in scoala, clasa a VIII-a B cere schimbarea profesorului de sport. Din 29 de elevi, 22 semneaza febril petitia, unul dintre ei o semneaza si pentru colegul de banca absent (care l-a delegat in prima zi de scoala drept reprezentant generic in actiuni colective), 5 refuza, iar de un alt absent nimeni nu stie nimic. Procesele politice sunt extreme de raspandite, si de multe ori actiunile colective sunt necesare.
In aceste acceptii ale termenilor, nu exista nicio tensiune intre a fi libertarian si a te implica in procesele de decizie colectiva. Este greu de vazut cum un libertarian, intr-o acceptie oricat de stricta, ar putea spera sa schimbe lucrurile in directia dorita fara sa caute acordul mai multora, si astfel sa influenteze deciziile colective de schimbare institutionala.
Unii dintre cei care pun intrebarea pornesc de la premise libertariene si sunt ingrijorati de legatura cu politica. Altii sunt ei insisi politicieni si sunt ingrijorati mai degraba de viziunea libertariana. Cu totii insa au in vedere pe de o parte acele decizii politice ale autoritatii de stat care presupun constrangerea inocentilor sub amenintarea fortei fizice (de exemplu impozitele), iar pe de alta cred ca libertarienii aplica propriilor actiuni si decizii individuale un filtru tare: ‘nu voi sprijini in nicio imprejurare nicio actiune care ameninta inocentii cu coercitia fizica’.
Ambele ingrijorari sunt insa nefondate. Stim ca criteriul este atat de rigid incat nu ar permite schimbarea institutionala. Sub acest filtru ar fi prohibit sprijinul acordat unei actiuni politice de scadere a impozitului pe venit de la 16 la suta la 10 la suta, intrucat ar presupune acordul dat impozitarii cu 10 la suta. Insistenta asupra acestui filtru tare ar fi doar semnul ignorantei cu privire la teoria sociala si logica limbajului. Este nerezonabil sa credem ca vom fi vreodata pusi in situatia unor schimbari institutionale altfel decat graduale, cel putin intr-un cadru pasnic de negociere a regulilor jocului. De altfel, a sprijini o schimbare institutionala reprezinta acordul dat unei deplasari pe o anumita dimensiune, nu acceptul neconditonat al starii rezultate in urma deplasarii. Nu trebuie sa confundam viziunea libertariana si strategiile politice si institutionale aplicate acum si aici, si menite sa ne indrepte in acea directie.
Care este deci atitudinea noastra fata de politicieni? Raspunsul este simplu: in masura in care avem scopuri comune si jucam jocul schimbarii institutionale intr-o directie liberala, putem fi o echipa. Din punct de vedere strategic, sunt necesare asocierea si coordonarea dintre jucatorii care impartasesc valori comune. Nici unul dintre noi nu isi face iluzia ca este suficient de exceptional incat sa schimbe regulile jocului de unul singur. Odata ce fiecare dintre noi realizam acest lucru, exista doua posibilitati: sa formam noi grupuri si retele dupa criterii stricte definite de noi insine, sau sa ne asociem grupuri deja constituite. De cele mai multe ori caracterul urgent al evolutiilor sociale reclama a doua optiune, atata vreme cat exista parti suprapuse intre proiectele noastre de schimbare sociala si ale altora. Iar faptul ca schimbarea institutionala presupune actiuni colective ale unui numar mare de oameni, constituie un motiv pentru asocieri cu grupuri mari gata constituite precum partidele politice. Relatiile cu oamenii politici pot fi de sustinere reciproca in actiuni publice punctuale, si in proiecte intelectuale de schimbare institutionala.
